Invatamantul superior trebuie privatizat. Dar cu cap

Iata cum e structurat mesajul meu:

1. De ce am scris si care e realiatea necunoscuta a unui ministru destul de cunoscut
2. Teoria chibritului invatamantului superior si unde merge el
3. Aplicatii practice si concluzii pt invatamantul superior romanesc.

1.

Am scris acest mesaj datorita unui prieten de pe forumul Cotidianului: CezarN. Aveam ideile clare cand am promis ca voi scrie. Insa mi-a fost asa de greu, mai ales ca am fost prins si cu alte lucruri, mai strimgente, cum ar fi revigorarea Romaniei Libere pe blogul lui Iulian Comanescu sau de recentele scene lacrimogene cu Mona Musca, singura, alaturi de Carol Sebastian pe care s-a bazat sistemul comunist pentru terorizarea noastra.

Si i-am promis lui CezarN ca o sa ma apuc de scris pe tema asta dupa ce am auzit din gura incompetentului nostru ministru al educatiei ca ar trebui ca profesorii universitari sa-si publice averile pentru a-i impiedica sa mai ia spaga. Haida de, daca dl. ministru ar sti limba engleza a managementului si a politicii probabil ca ar trebui sa aiba abonament la o revista care a scris in mod repetat cam asa despre tarile din Europa de Est:

"An even bigger difficulty is reforming the most complex bits of the public sector: health and education. Employers are increasingly complaining of labour shortages, especially skilled tradespeople and production workers. Along with labour regulations, employers say that skill shortages are the biggest problem they face. But the education system is not producing the right kind of workers. Indeed, it seems to be deteriorating. School scores, like health statistics, are worsening. These bits of the public sector are still rooted in communist-era thinking: inefficient, old-fashioned, largely immune from competition. In countries that have liberalised higher education, private-sector entrants have begun to make a difference. But schools almost everywhere still prize memorisation and regurgitation over critical thinking and creativity. That encourages cheating and corruption—and is bad for long-term competitiveness.

To be fair, even West European countries find reforming health and education very difficult. But the ex-captive nations do not have the luxury of time to dither about reform. They need growth and better public services to stop their best people emigrating and to end absolute poverty. They must improve their competitiveness if they are not to lose markets to rivals." (cf. The Economist).

2.

Un lucru este cert: intre primele 20 de universitati din lume, 17 sunt din SUA, 2 din Marea Britanie si una din Japonia. Iar toate acestea sunt universitati private. Universitatile din Europa Continentala au pierdut teren in fata celor de peste Ocean sau chiar si de peste canal.

Oare de ce? Sa fie din cauza modului in care sunt organizate si din cauza naturii proprietarului? Analiza facuta de mine spune ca da. Si anume ca universitatile Europei continentale care sunt inca legate de stat au tocmai acest handicap catre adevarata performanta.

Sa mai dau si cateva alte date care vor fi folosite in aceasta postare:

- de cand a inceput sa se decerneze un premiu Nobel pentru economie, Universitatea din Chicago a avut 9 laureati dar si alti 14 laureati au fost studenti sau au predat candva la aceasta Universitate

- universitatile din SUA atrag mai mult de 50% din totalul de doctoranzi straini

- Universitatea din Austin a reusit sa creeze in ultimii ani 100.000 de locuri de munca intr-un parc industrial din localitate

- Google, Yahoo, Sun, Cisco sunt companii create de fosti studenti ai Universitatii Stanford

- intr-un singur an, cercetatori angajati ai universitatilor din Boston depun circa 300 de noi patente

- in Franta, doar 2% dintre profesori s-au nascut in afara Frantei. In Elvetia, care are Universitati mai bune, acest procent este de 25%

- In SUA, doar 7% dintre profesorii unei universitati sunt fosti studenti ai acesteia. In schimb in Franta sunt 50% iar in Spania circa 95%. Nu sunt statistici pentru Romania dar presupun ca procentul este de peste 95%, uneori posturile de profesor se mostenesc din tata in fiu.

- extrem de putine universitati din Europa continentala angajeaza "fund raiser-i" profesionisti. In Romania sunt sigur ca nu avem niciuna.

Un studiu publicat de Pearson Publishing spune ca la ora asta, sunt cateva forte care au impact asupra invatamantului superior:

a. economia bazata pe cunoastere ("knowledge economy") - stim bine ca 90% dintre cei ce termina facultatile de calculatoare de la noi cam pleaca din tara. La fel si in alte domenii. Sunt 2 categorii majore de romani care emigreaza: tineri foarte bine pregatiti care merg in aceasta knowledge economy si ceilalti/"capsunarii". Trebuie sa existe o legatura clara intre ceea ce pregateste invatamantul si ceea ce e nevoie in economie.

b. globalizarea, + studenti straini, nu vom putem ridica ziduri pana la nesfarsit ca sa punem conditia cunoasterii limbii romane: cu o Romanie in UE, firmele vor prefera sa angajeze absolventi si din alte tari daca ii considera mai pregatiti. India produce 1 milion de ingineri pe an si tot atatia economisti plus jumatate de milion de doctori. Credeti ca vor ramane la infinit acolo? Sau chiar si invers, am citit ca anul trecut companii in domeniul IT: Microsoft, Sun, Cisco, IBM au decis investitii de 10 miliarde de dolari numai in 2005 datorita numarului mare de absolventi bine pregatiti in domentiul IT. Stiti ca sunt multi pacienti din occident care se opereaza la spitale de lux indiene la un sfert din costul platit acasa si pe o calitate asemanatoare? Iar firmele care se bazeaza pe o economie bazata pe cunoastere vor merge acolo unde va exista si cunoasterea. Asta inseamna si folosirea unei limbi unice, adica engleza.

c. competitia intre universitati si deci calitatea universitatilor - cele mai bune universitati cor atrage cei mai buni studenti. De aceea multi parinti romani cu posibilitati sau dupa eforturi uriase prefera sa-si trimita copiii mai degraba in strainatate.

3.

cum raspunde invatamantul superior romanesc fortelor de care spuneam mai sus?

Din capul locului nu voi insista pe asa-numitele universitari private la noi caci sunt de mana a 3-a, folosesc de multe ori profesori de la facultatile de stat pentru renumele lor pentru a atrage studenti. Un lucru este insa de remarcat: sunt multi parinti care sunt dispusi sa plateasca pentru facultatea copiilor lor.

In primul rand sa spunem lucrurile pozitive: invatamantul superior romanesc si-a asigurat autonomia universitara imediat dupa 1990. Multi profesori au plecat la specializare in strainatate. De ex. la ASE multi profesori au plecat in Franta si s-au intors si au impus normele de contabilitate franceze in Romania. Dar nici ASE-ul nu a reusit sa se transforme intr-o facultate recunoscuta international pentru ca nu a stiut cum sa o faca. A facut cativa pasi timizi cu SELS-ul (ASE-ul intr-o limba straina) dar cred ca putea face mai mult si anume ca majoritatea studentilor sa invete intr-o limba straina si sa se incurajeze si venirea unor studenti straini. Caci, slava domnului, macar in domeniul acesta, absolventii nu au probleme de angajare iar engleza este un "must".

In al doilea rand, am plecat de pe o pozitie destul de buna. De exemplu, facultatea de calculatoare din Timisoara produce pe banda rulanta informaticieni care iau imediat dupa aceea calea Vestului. Insa nimeni nu s-a gandit sa mareasca de 10 ori capacitatea, sa atraga fonduri si sa construiasca un campus universitar cu de 10 ori mai multi studenti, sa atraga fonduri si sa creeze institutii si firme pe langa universitate.

Sau cazul facultatii de medicina de la Bucuresti care atrage studenti straini (inclusiv din tari UE precum Grecia) dar care nu a reusit sa-si mareasca de 10 ori acest numar.

Lipsa privatizarii invatamantului superior ne-a facut sa pierdem multe oportunitati, ca in cazul facultatilor de calculatoare si informatica.

Universitatile si tarile sunt intr-o competitie din ce in ce mai acerba pentru cele mai bune minti. Romania pierde cei mai buni oameni si cei mai buni studenti. Romania nu atrage cati studenti straini ar putea atrage si, cel mai grav, nici macar atatia studenti romani cat ar putea atrage.

Banii in sistemul universitar dar si relatiile cu firmele si cu institutiile sunt cheia si garantul unui sistem educational de calitate. Iar calitatea atrage calitate. Este nevoie de profesionalizarea universtitatilor, este nevoie de atragerea de fonduri iar privatizarea pare sa fie singura solutie. Privatizarea inseamna si cresterea sumelor pe care studentii le vor plati pentru un invatamant de calitate si care ofera posibilitati.

Se va pune, corect, intrebarea daca nu cumva o astfel de organizare va indeparta studentii din familii nevoiase. Eu zic ca nu. Dar pentru asta trebuie sa intervina statul. Nu este obligatoriu ca toti romanii sa faca facultate dar tinerii destepti si cu pofta de invatat, daca nu au suficiente fonduri trebuie sa obtina burse de la stat, in urma unor politici clare. Iar cei ce provin din familii nici prea bogate si nici prea sarace trebuie sa aiba posibilitatea obtinerii de imprumuturi de la stat, cu dobanda subventionata, imprumuturi ce vor fi platite din salariile viitoare. Statul poate avea si un instrument ulterior in atragerea unor studenti buni in sistemul de stat prin renuntarea la aceste imprumuturi daca absolventii vor lucra, de ex. minim 5 ani in sistemul public.

PS. oarecum in completare, urmatoarea prezentare in EvZ